Iubita mea din vârf de munte
Cu chipul dantelat din stele,
Doar tu știi dorurile mele
Nemângâiate și cărunte.

Tu, iarna, cobori în visare
Sub nesfârșită albă nea,
Tot așteptând, iubita mea
Din vârf de munte, cu răbdare
Să urce craiul și să-nfrunte
Urgia vremii-nșelătoare.
Și sub primul crâmpei de soare
Să îl săruți, să te sărute.

Și-mbrățișați de seara lină,
Doar vântul o să vă frământe;
Iubita mea din vârf de munte,
Veți ațipi sub lună plină.

Și… de voi fi eu pețitorul,
Am să înnod spre tine punte…
Din roua ce o porți pe frunte
Să sorb dragostea, s-alung dorul,
Iubita mea din vârf de munte.