Așa cum la plajă avem nevoie de costum de baie (vă rog să îmi permiteți argumentul!), în același fel ne este necesar echipamentul special pentru turele pe munte. Termenul ăsta de echipament poate suna pompos și ne poate duce cu gândul la costume speciale precum cele folosite la scufundări, la sporturi pe apă, în aer sau pentru alpinism. Din acest punct de vedere nu trebuie să vă îngrijorați, prin analogie cu exemplele anterioare, echipamentul de munte minimal consistă într-o pereche de bocanci (de munte). Pe care îi încălțăm, da? Nu îi purtăm în rucsac! Pornind de aici, vom constata că există o serie de alte câteva articole care ne protejează și ne sunt utile în drumețiile întreprinse.

Cel mai bine este să vă convingeți singuri de (in)utilitatea unei piese de echipament, decât să vi se recomande ceva anume de către experți (such as I). Încep prin a vă spune că la fel ca mulți alții, eu am început drumețiile în blugi și tricou de bumbac, cu o pereche de bocanci de munte strâmți și ficși care-mi dădeau unghii de roacăr după fiecare tură. Deci vin dintre voi, nu am coborât dintre zeii cerului (cum sunt convins că vă închipuiți!) 🙂

La început, din cauza greutăților întâmpinate, este evident că toată treaba asta cu muntele mi se părea dificilă, nepotrivită. Altfel spus: ceva ce nu este pentru mine! Cu atât mai mult cu cât eu credeam (a se citi știam) că dețin echipamentul necesar… Îmi plăceau ieșirile în natură, dar mă gândeam de două ori înainte să plec la drum, pentru că la pachet cu peisajele memorabile veneau și chinurile.

Acum, după ce am descoperit avantajele date de piesele de echipament, nu m-aș mai întoarce la mersul pe munte fără ele nici în ruptul capului! Imaginați-vă că omul ar prefera căratul cu cârca după ce a descoperit roata; sau lumânarea în locul becului; ori closetul din curte în locul… eh, ați înțeles ideea! E și normal să nu îți placă să ieși pe munte dacă nu ai echipamentul potrivit! Pe vremea mea (OMG, am zis-o!) nici informațiile nu circulau liber la modul în care o fac astăzi, iar un sfat bun era greu de găsit. Să mai spun și că eu eram (cum adică eram?! sunt!) atotștiutor și nu era cazul să mai întreb de una-alta…?

Ești începător pe munte? Ai nimerit bine! În cele ce urmează voi încerca să scriu din măreața înțelepciune dobândită o serie de articole despre echipamentul folosit pe munte. Decideți voi ce vă trebuie și ce nu vă ajută. Mie unuia îmi place să constat când îmi lipsește ceva și, de asemenea, am o plăcere soră cu fetișul să testez produsele nou-achiziționate, ca atunci când ți-ai luat o rochie nouă și vrei să ieși cu ea în oraș (bine, eu nu cunosc senzația, dar o pot înțelege) sau când ți-ai luat un CD mult așteptat și arzi de nerăbdare să apeși Play. Spor la citit și să ne vedem cu bine sus, pe munte!

Ah, era să uit! În cazul în care e cineva interesat, trec episodic în revistă piesele de echipament pe care le dețin eu în acest moment. Lista e pur inspirațională 🙂

Încălțăminte:

• bocanci trei sezoane: Trezeta Cyclone Mid (luați de la Himalaya) – par a fi de damă, dar nu mă deranjează aspectul ăsta, îi apreciez pentru că sunt ușori și comozi; le-am schimbat șireturile (cu unele Jack Wolfskin de la Sport Virus – le găsiți pe mai multe lungimi) și parcă și niște branțuri mai serioase ar prinde bine.
• bocanci iarnă: Trezeta Fitzroy (Himalaya) – solizi, mi se par extraordinar de confortabili. Sunt compatibili cu colțari semiautomați (prindere automată doar spate) sau clasici.
• pantofi sport: Millet Friction GTX (luați de la Sport Virus) – cu ăștia mă dau prin oraș sau prin păduri, pentru că nu susțin deloc glezna.
• sandale: niște sandale no-name (luate de vreo 10 ani din Carrefour, acum sunt cam nașpete după atâta purtare) – în inconștiența mea, cu ele în picioare am coborât pe brâna mare a Caraimanului, țopăind de la cruce până la cabană din piatră în piatră. Lucru pe care, desigur, nu îl recomand celor ce îndrăgesc viața! Durabilitatea lor reclamă rezistență.

Am mai avut:

• pantofi sport Scarpa Mojito (Himalaya) – m-au ținut un amar de ani, i-am aruncat până la urmă pentru că simțeam nevoia unei schimbări în viața mea! M-au dus prin Egipt, prin Italia, Austria, Grecia, am văzut multe împreună 🙂
• bocanci Kayland Globo (model vechi, luat de la un magazin de munte care nu mai există de mult) – potriviți atât pentru ture lungi de 3 sezoane, cât și pentru ture ușoare de iarnă. Dacă trebuie să îmi amintesc ceva plăcut despre ei, atunci acest lucru e rezistența. Abia după 8 ani li s-a dezlipit talpa, dar au fost reparați și acum sunt purtați iarna de tatăl meu. Am avut ghinionul să îi iau ficși, de aceea i-am urât!
• bocanci GriSport (nu-mi amintesc modelul, luați de la un magazin din centrul vechi din București, de la un fel de reprezentanță a producătorului) – calitate foarte slabă, cam după un an li s-a tăiat talpa în mai multe locuri. Asta se întâmpla prin 2003 sau 2004.

Îmbrăcăminte:

• pantaloni lungi: Ternua Withorn Men (magazin Himalaya) – îi am de 3 ani și sunt în stare foarte bună! Elastici, rezistenți (nici nu prea i-am frecat de stâncă), au două buzunare suplimentare pe picior – utile. Ternua e gama de mijloc pe care o găsiți la Himalaya, Trimm e de ceva mai slabă calitate, iar Mammut e puțin superioară. Oricare dintre cele 3 e mai bună pe munte decât Levi’s, Pull&Bear, Zara sau Little Big!
• pantaloni scurți: producătorul este GoTech, dar nu cunosc modelul (sunt foarte verzi) și nu mai știu nici de unde i-am luat, cred că m-am născut cu ei pe mine. Îmi place că sunt subțiri și ușori. De curând am observat că au început să se deșire și anume în fund, cum e la modă, așa că le mai tolerez prezența.
• tricouri: nu știu modelele, sunt tricouri sintetice luate cu duiumul de la Killtech, Quechua (Decathlon). De evitat bumbacul!
• costum de corp: bluză și pantalon de corp în set – McKinley Victor Vince UX – purtat ca first layer iarna, primăvara și toamna îl folosesc îndeosebi pentru dormit.
• pantaloni de corp: un model de izmană supraelastică de la Lidl, nu-i știu denumirea (pe crac scrie Front Man… Aaa, stați că m-am prins ce înseamnă!) – îi port ca prim strat iarna și sunt ok.
• suprapantaloni: model Rain Cut (sau ceva asemănător de la Decathlon) – nu sunt formidabili, fac condens destul de ușor, dar la nevoie te salvează din necaz.
• ciorapi de vară: Salomon Escape Men (magazin Salomon) și câteva perechi de șosete Forclaz, nu știu exact modelul (Decathlon). Își fac treaba bine, au întărituri la degete și călcâi, adică în zonele sensibile, și mențin piciorul uscat.
• ciorapi de iarnă: o pereche de ciorapi de iarnă de la Himalaya, nu cred că mai au modelul. Au un preț cam piperat, aproape 100 de lei, dar fac toți banii! Iarna nu mi-au înghețat picioarele după o zi întreagă de mers prin zăpadă.
• bluză softshell: Jack Wolfskin Supersonic XT Jacket (model electric blue) – nu cred că se mai fabrică și în plus am dat un sac de bani pe ea (adusă din țările nordice). Rezistă foarte bine la vânt (windstopper), nu și la ploaie (dar nu pentru asta e făcută). Are fermoare laterale (subraț) pentru reglare termică. E bluza mea preferată, am purtat-o și iarna când erau condiții atmosferice propice (uscat).
• bluză hardshell: Jack Wolfskin Spectrum Men 3 in 1 Jacket (model verde) – am luat-o tot din străinătate. E un hardshell bun, cu inserții de aluminiu în unele zone, ideal ca strat exterior în condiții de umiditate și frig (are și proprietăți de windstopper). Are atașată o căptușeală de polar la interior care poate fi scoasă (e prinsă cu fermoar). Nu îmi place când port bluza fără polar pentru că reține umiditatea la interior, de aceea în turele mai ușoare prefer bluza softshell albastră.
• polari: 1. polarul de care am amintit mai sus, de la geaca Jack Wolfskin, mai subțire; 2. în plus, mai am un polar gros, modelul Forclaz 600 Negru (Decathlon). Acesta din urmă are fermoare laterale pentru a regla temperatura la interior. Sunt mulțumit de amândouă, îmi protejează șoriciul de frig.
• buff: două buff-uri duble (jumătate pânză, jumătate polar) luate unul de la Himalaya, altul de la Sport Virus. Pot fi purtate și la gât, și pe cap.
• mănuși: mănuși normale de iarnă, habar nu am de unde le am, sunt aici de o viață. Câtă vreme mă țin și nu mă pot plânge de ele, vor rămâne! Le-am menționat doar ca să mă laud că am.
• pelerină de ploaie: Rain Cut Bleu (Decathlon) – te cam uzi cu orice pelerină la o ploaie teribilă de vară sau la o mocănească fără sfârșit de toamnă. Oricum, fie că îmbrăcați o pelerină, fie că rulați un sac de gunoi pe voi (de preferință neutilizat în prealabil), tot e bine să te protejeze ceva împotriva ploii! Altfel, umbrela nenică!

Altele:

• rucsacuri: 1. rucsac mic (25 l) – model Forclaz 25 (Decathlon) – destul de ok pentru ture scurte; 2. rucsac mare (46 l) – model Osprey Kestrel 48 (Nootka) – dacă avea 10 litri în plus, era ideal! Oricum, mă descurc cu el și la ture mai lungi și sunt extrem de mulțumit de marcă. Se pricep americanii să facă un rucsac bun! E ușor, elastic, are suficiente compartimente/buzunare, chingi și agățătoare, husă de ploaie. Am mai avut niște chestii luate demult din Carrefour, dar nu mai scriu despre ele că vă dau idei (proaste).
• parazăpezi: model Deuter Altus (Himalaya) – chinga ce trece pe sub talpă e de fapt o curelușă de piele, probabil se va rupe la un moment dat. După doi ani de utilizare sunt în regulă. La bile negre: fac condens și păstrează transpirația înăuntru.
• pernuțe de încălzit mâinile: am și de-astea 🙂 sunt luate de la Lidl, nu cunosc modelul. Se declanșează ușor, apăsând pe un bănuț metalic din capsulă și se încălzesc până pe la 60 grade în câteva clipe. În funcție de temperatura de afară, rezistă între 40 minute și puțin peste o oră. Pentru a nu se declanșa accidental în rucsac (moment după care devin inutilizabile), le păstrez în cutia în care au fost comercializate (două bucăți). Eu le mai declanșez în sacul de dormit; merg puse la tălpi iarna, la spate, în palme. Oricum, torci cu una dintr-asta în sac! Devin reutilizabile după fierbere, acasă, conform instrucțiunilor, și pot fi folosite de sute de ori.
• bețe trekking: am avut niște hârburi de la Hervis – model Kilimanjaro. M-au ținut ani de-a rândul până când nu le-am mai suportat. Se blocau când mi-era mai mare dragul, rotind nuca în gol. Acum folosesc un model Zajo Pro Lite (magazin Pro Alpin), dar am avut neplăcuta surpriză să mi se rupă o chingă la o coborâre. Intenționez să îmi iau niște chinezării ușoare, de carbon (de pe Ali Express) – un model denumit Alpenstock.
• ploscă apă (camelback): în momentul acesta folosesc bidoane pentru apă. O rezervă (de 2 l de obicei) stă în rucsac, iar în buzunarele laterale țin un bidon de 750 ml, de la apa plată Vittel. Am avut un sistem camelback Deuter Streamer 2.0 (Himalaya), le cunosc și apreciez utilitatea, dar s-a rupt inexplicabil într-o tură, motiv pentru care am și renunțat la idee. Am scris și o recenzie negativă pe site-ul de unde am luat produsul.
• primus + butelie: arzător Pinguin Surpass Titan + butelie Pinguin Travel Gas (ambele Mormota). Am folosit și alte butelii, de diverse mărimi, pentru că sunt compatibile cu arzătorul. Arzătorul e bun!
• set vase: Pinguin Solo X (Mormota) – mai mult nu am nevoie: un vas mare pentru gătit supe, piure etc și unul mic pentru cafea, ceai (l-am folosit și pentru prăjeli). Setul are și farfurie. Am schimbat buretele, că se jigărise.
• furculingură: tacâm Spork (Himalaya) – aveți grijă unde îl țineți, mie mi s-a rupt unul în rucsac. Ușor și practic, cât să nu mănânci ca morometele cu mâna.
• termos: Primus 1 l (Nootka) – dacă e ținut în interiorul rucsacului, iarna poate păstra ceaiul fierbinte până la 24 ore! Un lucru bun rămâne un lucru bun 🙂
• briceag: folosesc un model Swiss Military, primit cadou din SUA. Are di tătii, inclusiv un fierăstrău 🙂 Bun pentru cei care se trezesc dimineața cu gândul: hmm, ce să mai tăiem astăzi?
• saci de dormit: 1. sac de vară – Trimm Peak (Himalaya) – raport calitate-preț rezonabil, temperatură de confort de 0 grade, nu e foarte greu, are sac de compresie (își micșorează dimensiunile); 2. sac de iarnă – Pinguin Expert (Mormota) – temperatură de confort de minus 17 grade, sac de compresie, cam măricel și greuț (2 kg).
• izopreni: 1. saltea Therm-a-rest Ridge Rest Solar Regular (Outdoorfriends) – o folosesc iarna, fiind foarte groasă și destul de voluminoasă; 2. izopren Polifoam 12 mm (Nootka) – pentru turele de vară. Sunt bune și cele găsite în supermarket, deși eu nu mi l-aș lua pe cel mai subțire.
• corturi: 1. cort de două persoane Trimm Comet (l-am primit cadou) – e spațios și perfect pentru două persoane plus bagaje, dar cam greu și voluminos; 2. cort Ferrino Sintesi 1 (Sport Virus) – ultraușor (1 kg), ocupă foarte puțin spațiu strâns și se (de)montează rapid, dar este neîncăpător pentru persoane mai solide. Nu poți sta în șezut înăuntru, ci doar sprijinit în cot (până te doare).
• cască: Mammut Skywalker 2 (model albastru) – obligatorie pe traseele de abrupt, unde urșii obișnuiesc să joace popice (cu drumeții din vale).
• colțari: Climbing Technology Nuptse Evo Semiautomatic (Edelweiss Shop) – atenție, colțarii se cumpără în funcție de tipul de bocanc pe care se montează!
• piolet: Climbing Technology Alpin Tour (Craimont) –  este semi-tehnic (având mânerul ușor curbat). Alegeți-vă pioletul în funcție de lungimea (distanța) dintre încheietura brațului și gleznă!
• lanterne frontale: 1. Petzl Tikka Plus 2 (Himalaya) – suficient de bună pentru începători, când te surprinde seara pe potecă. Are două tipuri de lumini (normală plus led roșu) și câteva tipuri de semnalizare; 2. Fenix HP05 (Easylight) – are 4 faze de iluminare (cea superioară e Turbo), poate fi folosită și pentru speologie. Este mult mai puternică decât prima, dar și mai grea.
• ochelari de soare: nu cunosc modelul sau factorul de protecție (i-am primit cadou), dar sunt foarte utili pe munte, în special în zilele însorite de iarnă (combinația zăpadă – soare este orbitoare și chiar afectează retina).
• ceas: Casio Pro Trek PRG-260-2ER (BB Shop) – are senzor multiplu cu altimetru, barometru, termometru, busolă, ora răsăritului și a apusului, baterie solară. M-am bronzat cu el pe mână.
• soft de localizare: View Ranger GPS – aplicație disponibilă gratuit. Trebuie să îți descarci tu hărțile de acasă. Poți înregistra și track-ul GPS al traseului parcurs, dar eu nu (mai) fac asta, pentru că îmi consumă bateria telefonului. Îl utilizez doar când vreau să știu cu exactitate unde sunt în raport cu ruta pe care vreau să o urmez, în special când sunt pe un traseu nemarcat.
• hărți și literatură montană: Multe. Cu cât mai multe, cu atât mai bine 🙂 Hărți mai descarc și de pe net, pentru că nu se găsesc publicate pentru toate văgăunile în care mă bag. E util să urmăriți traseul pe hărțile Google înainte de a pleca în tură, pentru a cunoaște mai bine terenul.
• cremă de soare: serios acum, merge orice cremă! Voi știți ce factor de protecție vă coafează, pardon – vă bronzează.

Nu în ultimul rând, prietenul meu cel mai bun și lucrul cel mai de preț, cel ce păstrează vii amintirile mele – aparatul foto:

• aparat: Canon EOS 70D (f64) – foarte mulțumit de el, e perfect pentru ce îmi trebuie mie! Am mai avut un Canon EOS 550D, care a răposat, dar pe care am învățat tainele fotografiei. Au mai fost și altele, mai vechi (pe film), dar sunt piese de muzeu!
• obiective: 1. Sigma 17-70 mm f2.8-4 DC Macro OS HSM (f64) – e ultimul obiectiv cumpărat, dar a devenit piesa principală (nu l-am mai dat jos de pe aparat). Un obiectiv all-around cu optică și claritate bune, culori plăcute; 2. Sigma 50 mm f/1.4 EX DG HSM (cumpărat din SUA) – un obiectiv potrivit pentru portrete. Îi apreciez optica, faptul că e foarte luminos, precum și culorile pe care le scoate. Mă deranjează că e cam lent la focalizare, greu și pentru un aparat crop are unghiul cam închis (e potrivit pentru aparate full frame), plus că nu are zoom și nu poate constitui un obiectiv principal pe munte (zoom-ul nu se face din lentilă, ci îl faci tu din pași, apropiindu-te sau îndepărtându-te de subiect); 3. Canon 18-55 mm f/3.5-5.6 IS II (Emag) – obiectivul de kit de la primul meu aparat (Canon EOS 550D). E potrivit pentru începători, eu pe el am învățat primele mișcări într-ale fotografiei digitale.
• filtre: am filtre de polarizare circulară cu filtru filet pe dimensiunea obiectivului. Cel folosit acum e Hoya Slim Pro 1 Digital (f64); mai am filtre graduale gri cu densitate neutră (ND Gradual Grey) – ND2, ND4 și ND8, cumpărate în set de la f64, pe sistem Cokin. Cu acestea se ajustează lumina într-o imagine supraexpusă în partea superioară (a cerului, de exemplu, care e mai luminos față de pământ, iar senzorul aparatului nu e atât de inteligent precum ochiul uman).
• trepied: Fancier WT3530 (f64) – un trepied suficient de bun pentru ce am eu nevoie.
• altele: mai am un inel inversor, cu ajutorul căruia pot monta obiectivul invers pe aparat pentru cadre macro, o telecomandă pentru a declanșa de la distanță, precum și un toc foto în care port aparatul.

Nu uitați de trusa de prim ajutor, echipată cel puțin cu o fașă, plasturi (recomand Compeed), medicamente pentru eventuale alergii și pentru ceea ce prevedeți că s-ar putea întâmpla: indigestii, răceli, nas înfundat, antibiotic, antiinflamator etc. Recomand să echipați trusa corespunzător fiecărui traseu și să verificați valabilitatea medicamentelor.

În cazul în care vă întrebați – da, toate astea costă o avere! Chiar circula o glumă în mediul online, că dacă îi insufli copilului drag de munte, nu va mai avea bani (sau timp) de prostii. Dar nimeni nu a avut toate piesele deodată, ci și le-a luat pe parcurs, când nevoia de a avea respectivul obiect nu a mai putut fi amânată.

Mi-ar mai trebui și mie o pufoaică, o cagulă, mi-aș dori rachete de zăpadă, două stații de emisie-recepție… Deci nu disperați! Începeți cu strictul necesar și nu uitați să vă bucurați de munte! Echipamentul e doar un mijloc ce ne apropie de el. Spor la drumeții!