Dacă te abonezi la postări, vei fi informat automat când apare un articol nou.

2 comentarii la “Pe urmele marelui urs

  1. Sunt încântată de descrierea peripețiilor Dv. in munții Harghita. Textul este amuzant, și atât de plastic, încât, citind , m-am simțit în toiul peripețiilor povestite. Mi-a plăcut, că nu ați vrut să fiți neapărat un viteaz „curajos peste măsură”, și ați recunoscut cu sinceritate, că ați tras o frică zdravănă în cele două nopți petrecute pe munte. M-a impresionat faptul, că aț-i dat o descriere exactă a traseurilor urmărite, pe care o cunosc foarte bine, fiindcă eu sunt autoarea primei hărți turistice ale muntelui Harghita după revoluție. Am redactat în trei limbi (română, maghiară, engleză) în anul 2000. Salvamontiștii au luat copia hărții mele (bineînțeles cu acordul meu). Harta Harghitei a fost reînniotă până acum de patru ori. Acum re – redactez de-a cincea/oară. Sper că voi reuși cu bine. Și încă ceva: între anii 1993 / 97 am refăcut toate marcajele turistice ale munților Harghita, total 187 km cu asociația turistică din care fac parte (ATON din Ciuc) Totul a fost o muncă voluntară imensă. Nu am primit, și nici nu am așteptat de la nimeni nici un fel de recompensă. Noi ne/am inființat în 13 feb. 1990, înaintea reifiițării ACA ( Asociația Carpatină Ardeleană) Nu sunt tânără, am 74 ani, dar n-am încetat să iubesc muntele și ori de câteori am ocazia, mă urc în mașinuța mea, și plec pe munte.

    1. Sărut mâna, stimată doamnă!

      Vă mulțumesc pentru vizită și pentru cuvintele adresate. Dar mai ales pentru activitatea pe care o desfășurați!

      Aștept cu interes apariția hărții la care lucrați acum, o voi cumpăra imediat după ce va fi tipărită. Chiar vă rog, dacă aveți amabilitatea, să mă anunțați când va apărea pe piață. Este una dintre cele mai bune hărți din câte am văzut, mi-ar plăcea să existe cartografieri ale întregii zone montane secuiești (și nu numai, bineînțeles).

      Cât privește muntele, am să mă întorc în Harghita și anul acesta, să merg pe urmele ursului meu 🙂 De asemenea, voi revedea și Hășmașul, a cărui cabană mi se pare cea mai pitorească din țară. Am prins drag de ținutul secuiesc de cum am pus pasul pe potecile sale și mă voi întoarce mereu cu aceeași bucurie în suflet. Sunt atât de multe locuri ce merită cunoscute…!

      Transmiteți toată admirația mea atât colegilor dumneavoastră, cât și Salvamontului local, care alături de comunitatea județeană Harghita a ridicat acele minunate refugii montane!
      Toate cele bune!

      Cristi

Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *