A venit vremea să trecem în revistă locurile vizitate în anul recent încheiat. Și privim cu drag înapoi spre cele 19 ture pe care le-am realizat împreună.
Am început în ianuarie cu o drumeție relaxantă pe Clăbucetul Taurului în care am parcurs un traseu lejer de iarnă prin locuri încărcate de istorie.
Tot în ianuarie i-am făcut o vizită Mamei Oara și am parcurs un traseu la frontale prin pădurea de cleștar.
Iarna e frumoasă și în Hășmaș dacă adaugi o mână de fainoșag!
În februarie ne-am bucurat de panorama Brașovului de la înălțime, din preajma cabanei Piatra Mare.
În aprilie am ieșit să întâmpinăm primăvara, printre petice de zăpadă, într-o tură sălbatică în munții Vrancei.
Tot iarnă serioasă am găsit și în Iezer la început de mai, deși la poalele muntelui se așternuse covor de brândușe.
În munții mai mici și mai vârstnici, natura era deja înverzită. Tura din munții Măcinului, unde am stat de veghe în lanul de bujori, ne-a mers la suflet!
Iunie a venit cu flori și am ieșit la plimbare pe pantele roz din Ciucaș, printre tufe de rhododendron sfincși din piatră.
În aceeași tură am putut să admirăm în siguranță și un ursuleț tânăr care a păstrat distanța 🙂
În tura din munții Cernei și Mehedinți am avut parte de un cătun break epic!
Am întâlnit atunci caii sălbăticiți din crovuri, am urcat cu provizii în cătunele izolate și am încheiat 4 zile memorabile în munții Almăjului, deasupra Cazanelor Dunării.
În a doua parte a lunii ne-am luat și doza de aventură pe Valea lui Stan!
La sfârșitul lunii iunie am întins pânzele și ne-am relaxat marinărește în Delta Dunării.
În iulie am călătorit printre vulcani în munții sălbatici ai Harghitei și prin masivul Ciomatu, unde am luat contact cu vegetația specifică tundrei din tinovul Mohoș și am vizitat singurul lac vulcanic din România.
La finalul lunii am pășit pe urmele haiducilor din munții Bucegi, vizitând și Cascada 7 Izvoare, precum și cheile Zănoagei.
August ne-a purtat într-o expediție de 3 zile printr-un alt masiv vulcanic, Kălimanjaro :)) Am vizitat ansamblul 12 Apostoli și am urcat la 2.100 m, punctul maxim atins de un munte vulcanic din România.
La sfârșitul verii am petrecut 3 zile fabuloase hoinărind în Retezat, printre lacuri glaciare și pe vârfuri de peste 2.500 m.
În octombrie am ales să facem o incursiune în vestul sălbatic al Bucegilor, profitând de soarele cald de pe creste. După lăsarea nopții am parcurs un traseu la lumina lunii, admirând luminile localităților din vale.
Noaptea în care am revenit la ora de iarnă ne-a prins în munții Perșani, unde ne-am bucurat de culorile toamnei pe dealurile satului Holbav.
Noiembrie ne-a purtat pe poteci regale din vecinătatea Sinaiei, în căutarea unei peșteri a haiducilor.
În decembrie am întâmpinat din nou iarna pe potecile Ciucașului.
Mă bucur că pot număra atâtea zile frumoase petrecute pe munte și pentru acest lucru le mulțumesc prietenilor care m-au însoțit!
Să ne revedem voioși în drumețiile din 2020!
